Nutrigenomica, viitorul nutritiei
Nutrigenomica ne permite sa descoperim multe dintre beneficiile alimentelor pe care nu le cunosteam pana acum, motiv pentru care este considerata viitorul nutritiei.
Dezvoltarea noilor tehnologii moleculare in ultimele trei decenii a permis o abordare mai completa a mecanismelor de actiune a nutrientilor si a micilor variatii ale genomului intre indivizi care pot produce un raspuns diferit la componentele dietei.
In prezent, se cauta si se dezvolta strategii alimentare specifice pentru fiecare individ sau populatie specifica sau, ei bine, pentru o anumita boala legata de nutritie, tinand cont de variabilitatea lor genetica pentru ca aceste strategii sa functioneze eficient.
Acest lucru a condus la utilizarea si aplicarea cercetarii in domeniul nutritiei moleculare pentru a rezolva problemele de sanatate ale unui anumit individ, populatie sau tara.
Aceasta este cunoscuta sub numele de „Nutritie translationala”, unde sunt implicate trei domenii:
1) tehnologia alimentara
2) stiinte nutritionale
3) stiinte ale sanatatii.
Acest nou domeniu de studiu in domeniul nutritiei este foarte important, deoarece legatura dintre aceste trei domenii poate da nastere la dezvoltarea de brevete si produse alimentare cu beneficii pentru consumator.
Ce este nutrigenomica?
Se poate spune ca genomica nutritionala este stiinta care studiaza relatia dintre genomul uman, nutritie, sanatate si interactiunile lor. Este impartit in nutrigenomica, nutrigenetica, nutriepigenom si nutriepigenics. Nutrigenomica studiaza mecanismele de actiune a nutrientilor si efectul acestora asupra transcriptomului, proteomului si metabolomului.
In prezent, tehnologia emergenta ne permite sa studiem analiza globala a tuturor genelor (genomica), expresia genelor (transcriptomica), proteinele care se formeaza (proteomica) si productia de metaboliti (metabolomica).
Nutrientii pot regla direct sau indirect, prin modificari hormonale, in special insulina sau glucagonul, diferiti factori de transcriptie, care sunt considerati senzori de nutrienti. Acesti factori se pot lega de anumite regiuni ale genelor si pot promova transcriptia, formarea proteinelor si formarea metabolitilor acestora.
Prin integrarea acestor platforme analitice, nutrigenomica ne ajuta sa intelegem mecanismele de actiune ale unui nutrient, efectul asupra unei cai metabolice, adica efectul acestuia asupra metabolismului integral in prevenirea sau dezvoltarea bolilor.
Te-ar putea interesa si:
Miere de Manuka - un produs complex care depaseste cu mult o simpla miere de masa
Crearea portofoliilor alimentare
Una dintre aplicatiile nutrigenomicii este dezvoltarea portofoliilor dietetice (PD) pentru boli specifice. Un PD este definit ca o combinatie de doua sau mai multe alimente functionale concepute pentru o anumita boala sau grup. PD-urile sunt dezvoltate pe baza dovezilor stiintifice care demonstreaza efectul fiecaruia dintre nutrienti asupra sanatatii.
Au fost dezvoltate diverse PD pentru diferite boli, cu toate acestea, nu toate vor functiona adecvat pentru toate populatiile. In Mexic, PD a inceput sa fie dezvoltat pentru probleme grave de sanatate, cum ar fi dislipidemia, sindromul metabolic (SM) si diabetul.
In prezent, in tara exista aproximativ 25 pana la 35 de milioane de persoane cu varsta de peste 20 de ani cu SM care, daca nu sunt tratate la timp, pot dezvolta diabet sau boli cardiovasculare in viitor. SM este definita ca prezenta a cel putin trei dintre urmatorii cinci factori: obezitate, hipertensiune arteriala, hiperglicemie, concentratii scazute de HDL si hipertrigliceridemie.
Prin urmare, PD pentru SM este alcatuita din patru alimente usor accesibile, tipice regiunii si la costuri reduse, astfel incat aceste strategii alimentare sa poata fi realizate de catre intreaga populatie. Aceste alimente includ: proteine din soia, fulgi de ovaz, nopal deshidratat si seminte de chia.
Proteina din soia
Este o proteina de buna calitate, cu un rating chimic de unu si activitate antihiperinsulinemica si antihiperlipidemica. Studii anterioare despre nutrigenomica au aratat ca consumul de proteine din soia, precum si izoflavonele acesteia, reduce secretia de insulina din pancreas (activitate antihiperglicemica) prin scaderea activarii factorului de transcriptie SREBP-1 (Sterol Regulatory Element Binding Protein-1). ), care la randul sau regleaza transcrierea genelor enzimelor implicate in sinteza acizilor grasi si genereaza un depozit mai scazut de lipide in ficat (activitate antihiperlipidemica).
Concentratiile scazute de insulina vor activa intr-o masura mai mica expresia genica a factorului de transcriptie SREBP-1, iar aceasta la randul sau va stimula intr-o masura mai mica expresia genica a enzimelor implicate in sinteza acizilor grasi, ceea ce va scadea depunerea de grasime. in organism.ficatul.
Ovaz
Contine atat fibre solubile, cat si insolubile. Unul dintre componentele fibrei solubile este beta-glucanul. Fibrele solubile se descompun si trec prin tractul digestiv formand un gel care capteaza unele substante legate de colesterol, precum acizii biliari. Aceasta captare reduce absorbtia colesterolului in fluxul sanguin.
Te-ar putea interesa si:
Suplimente pentru imunitate - nutrienti pentru un sistem imunitar functional
Seminte de chia
Contine 22% proteine, 35% grasimi si 25% fibre. Din cele 35% grasimi, aproximativ 63% sunt acid linolenic, care este considerat un acid gras Omega 3. De asemenea, ajuta la reducerea inflamatiei si a concentratiilor de trigliceride prin activarea factorului de transcriptie PPARα, care regleaza expresia genelor implicate in oxidarea acizi grasi precum CPT-1, ceea ce are ca rezultat o scadere a trigliceridelor.
Fructul de cactus
Este un cactus nativ si este consumat pe scara larga in tarile cu climat tropical. Are un continut mare de apa, motiv pentru care este considerat un aliment care ofera putine calorii (27 Kcal/100 g); contine si fibre solubile si insolubile. Are un indice glicemic scazut, ceea ce indica faptul ca dupa consumul de nopal, glucoza va intra incet in organism, evitand varfurile de glucoza postprandiale.
In mod similar, are o activitate antioxidanta, ceea ce inseamna ca consumul de nopal este capabil sa prinda diferite tipuri de specii reactive de oxigen, pe langa reglarea peptidei gastrointestinale (Glucose Insulinotropic Peptide, GIP pentru acronimul sau in engleza), asociata cu dezvoltarea de obezitate. Studiile pe animale au aratat ca consumul pe termen lung de nopal ajuta la reducerea steatozei hepatice.
Astfel, odata cu dezvoltarea acestor PD-uri bazate pe dovezi stiintifice pentru controlul anumitor boli, pot fi dezvoltate produse alimentare cu beneficii pentru consumator. Toate fiintele umane au in comun 99% din genom, dar cu acel 1% pe care il avem diferit, raspundem diferit la nutrienti. Prin urmare, se poate spune ca nu suntem doar ceea ce mancam, ci ceea ce au mancat parintii nostri si, potential, ceea ce au mancat bunicii nostri.
In concluzie, obezitatea este o problema de sanatate globala serioasa si complexa a carei solutie necesita efortul colectiv al indivizilor, mediului academic, societatii profesionale, comunitatilor, intreprinderilor si guvernelor. Cu ajutorul nutrigenomicii se vor cunoaste mecanismele de actiune a multor alte alimente care ar putea avea un beneficiu pentru sanatate, astfel incat industria alimentara impreuna cu mediul academic sa poata dezvolta produse. Pe viitor, cu ajutorul nutrigeneticii, se vor face recomandari mai personalizate, tinand cont de micile variatii ale genomului indivizilor.
